giolar
GIOLÁR, giolari, s.m. (Înv.) Jucător (priceput) de arşice. – Giol + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
giolar, giolari s.m. hoţ. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
giolár s. m. (sil. gio-), pl. giolári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
giolar, giolari s.m. hoţ. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)