gir dex - definiţie, sinonime, conjugare

gir

GIR, giruri, s.n. 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană şi la o dată anumită. 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva. – Din it. gira, germ. Giro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GIR ~uri n. 1) Semnătură pe dosul unei cambii prin care semnatarul garantează achitarea ei. 2) Mijloc prin care o persoană garantează pentru acţiunile, angajamentele altei persoane. /<it. giro, germ. Giro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gir (gíruri), s.n. – 1. Semnătură pe o cambie prin care proprietarul ei dispune plata sumei prevăzute. – 2. Mijloc, act prin care cineva garantează pentru acţiunile, cinstea etc. cuiva. It. giro (sec. XIX). – Der. gira, vb. (a-şi da girul); girant, s.m. (persoană care girează); giratar, s.m. (persoană în favoarea căreia este girată o cambie); giratoriu, adj., din it. giratorio, fr. giratoire.
(Dicţionarul etimologic român)

GIR- v. giro-.
(Dicţionar de neologisme)

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre].
(Dicţionar de neologisme)

GIR s.n. Semnătură pe dosul unei cambii, prin care semnatarul garantează achitarea ei sau prin care proprietarul cambiei o transmite altcuiva. [< it. giro].
(Dicţionar de neologisme)

GIR1 s. n. 1. operaţie prin care beneficiarul unui titlu de credit (cambie, cec etc.) transferă asupra unei alte persoane dreptul de proprietate şi obligaţiile ce decurg din acest document. 2. mijloc prin care cineva garantează pentru cinstea, acţiunile cuiva. (< it. giro, germ. Giro)
(Marele dicţionar de neologisme)

GIR2(O)-, -GÍR, -GIRÍE elem. „cerc, rotire, rotativ”, „girus”. (< fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros, învârtitură)
(Marele dicţionar de neologisme)

gir s. n., pl. gíruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gi

Cuvinte se termină cu literele: ir