giubea dex - definiţie, sinonime, conjugare

giubea

GIUBEÁ, giubele, s.f. Haină lungă şi largă din postav (fin), adesea căptuşită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă şi lungă de postav purtată de preoţi şi, în unele locuri, de ţărani. – Din tc. cüppe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GIUB//EÁ ~éle f. arh. Haină de postav, lungă şi largă, purtată în trecut de boieri şi de alte categorii sociale. [Art. giubeaua] /<turc. cüppe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

giubeá (giubéle), s.f. – Haină lungă şi largă de postav. – Mr. giube. Tc. cübbe (Roesler 610; Şeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. şi ngr. τζομπές, alb. ğube (Meyer 81). Este dublet al lui jupón, s.n. (fustă scurtă purtată pe dedesubt), din fr. jupon, şi al lui şubă, s.f. (haină căptuşită cu blană), din sb., rut., rus. šuba, pol. szuba, mag. suba, şi acesta din germ. med. Schübe „pieptar”; der. şubeică, s.f. (blană), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560).
(Dicţionarul etimologic român)

giubeá s. f., art. giubeáua, g.-d. art. giubélei; pl. giubéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gi giu giub giube

Cuvinte se termină cu literele: ea bea ubea iubea