giugiulit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GIUGIULÍ, giugiulesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. (Fam.) A (se) dezmierda, a (se) mângâia. [Var.: gugiulí vb. IV] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GIUGIUL//Í ~ésc tranz. fam. (persoane) A atinge uşor şi repetat cu mâna în semn de afecţiune, spunând concomitent vorbe de dragoste; a mângâia; a drăgosti. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GIUGIUL//Í mă ~ésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia; a se drăgosti; a se ciuguli. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

giugiulí vb., ind. prez. 3 pl. giugiulésc, imperf. 3 sg. giugiuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. giugiuleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

giugiulít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GIUGIULÍ vb. v. alinta, dezmierda, mângâia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gi giu giug giugi giugiu

Cuvinte se termină cu literele: it lit ulit iulit giulit