glandă

GLÁNDĂ, glande, s.f. Organ anatomic în formă de tub care produce o secreţie, conducând-o în exteriorul organismului, în sânge, în limfă etc. – Din fr. glande.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLÁND//Ă ~e f. Organ de diferite forme cu funcţii secretoare. ~ salivară. ~ tiroidă. /<fr. glande
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreţie. [< fr. glande].
(Dicţionar de neologisme)

GLÁNDĂ s. f. (anat.) organ (epitelial) care produce o anumită secreţie. (< fr. glande)
(Marele dicţionar de neologisme)

glándă s. f., g.-d. art. glándei; pl. glánde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GLANDĂ GRĂSOÁSĂ s. v. glandă sebacee.
(Dicţionar de sinonime)

GLÁNDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosu-prarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreţie internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreţie internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.
(Dicţionar de sinonime)