glaspapir
GLÁSPAPIR (GLASPAPÍR) s.n. Hârtie specială mai groasă pe care a fost lipit un strat de sticlă pisată şi care se foloseşte la şlefuitul lemnului, metalelor etc. – Din germ. Glaspapier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLÁSPAPIR n. Carton acoperit cu un strat de sticlă pisată, folosită la şlefuit (lemn, metal etc.). /<germ. Glaspapier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLASPAPÍR s.n. Hârtie pe care a fost aplicat un strat de sticlă pisată; se întrebuinţează la şlefuitul lemnului, al metalelor etc. [< germ. Glaspapier < Glas – sticlă, Papier – hârtie].
(Dicţionar de neologisme)
GLÁSPAPIR s. n. hârtie pe care a fost aplicat un strat abraziv, pentru şlefuit. (< germ. Glaspapier)
(Marele dicţionar de neologisme)
gláspapir s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLÁSPAPIR n. Carton acoperit cu un strat de sticlă pisată, folosită la şlefuit (lemn, metal etc.). /<germ. Glaspapier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GLÁSPAPIR s. n. hârtie pe care a fost aplicat un strat abraziv, pentru şlefuit. (< germ. Glaspapier)
(Marele dicţionar de neologisme)
gláspapir s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)