glaucom
GLAUCÓM, glaucomuri, s.n. Boală de ochi caracterizată prin creşterea tensiunii oculare, dureri locale intense şi grave tulburări de vedere. – Din fr. glaucome, lat. glaucoma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creşterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLAUCÓM s.n. Boală a ochilor caracterizată prin creşterea tensiunii intraoculare. [Pron. glau-com, pl. -oame. / < fr. glaucome, cf. gr. glaukoma < glaukos – verde].
(Dicţionar de neologisme)
GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creşterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor şi excavarea nervului optic, cu scăderea acuităţii vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
(Marele dicţionar de neologisme)
glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLAUCÓM ~uri n. Stare patologică constând în creşterea tensiunii intraoculare care provoacă slăbirea vederii. [Sil. glau-] /<fr. glaucome, lat. glaucoma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creşterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor şi excavarea nervului optic, cu scăderea acuităţii vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma)
(Marele dicţionar de neologisme)
glaucóm s. n. (sil. glau-), pl. glaucómuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)