glei

GLEI, gleiuri, s.n. (Geol.) Strat de nămol de culoare cenuşie sau vânătă-verzuie, format sub unele soluri mlăştinoase. – Din engl. gley.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLE//I ~iuri n. geol. Strat de nămol de culoare cenuşie sau vânătă, format sub unele soluri mlăştinoase. /<engl. gley
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GLEI s.n. (Geol.) Strat al solului de culoare cenuşie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr. glaise].
(Dicţionar de neologisme)

GLEI s. n. strat al solului de culoare cenuşie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley)
(Marele dicţionar de neologisme)

glei s. n., art. gléiul; pl. gléiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)