glicogenul
GLICOGÉN, glicogeni, s.m. (Biol.) Polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găseşte mai ales în ficat şi în muşchi. – Din fr. glycogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLICOGÉN ~e n. Substanţă organică, având compoziţia asemănătoare cu a amidonului, prezentă în muşchi şi în ficat. /<fr. glycogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLICOGÉN s.n. Substanţă organică având compoziţia amidonului, care se găseşte în ficat. [< fr. glycogène, cf. gr. glykys – dulce, gennan – a produce].
(Dicţionar de neologisme)
GLICOGÉN s. m. substanţă organică, polimer al glucozei, în aproape toate ţesuturile animale şi mai ales în ficat. (< fr. glycogène)
(Marele dicţionar de neologisme)
glicogén s. m., pl. glicogéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLICOGÉN ~e n. Substanţă organică, având compoziţia asemănătoare cu a amidonului, prezentă în muşchi şi în ficat. /<fr. glycogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GLICOGÉN s. m. substanţă organică, polimer al glucozei, în aproape toate ţesuturile animale şi mai ales în ficat. (< fr. glycogène)
(Marele dicţionar de neologisme)
glicogén s. m., pl. glicogéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)