glie

GLÍE, glii, s.f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ♢ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârleţul). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLÍ//E ~i f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârleţul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; ţarină. 3) Pământ strămoşesc. ♢ Sub ~ (sau ~i) în mormânt. /<rus. glej, slov. glie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

glíe (glíi), s.f. – 1. Pămînt, ogor. – 2. Pămînt, cîmp. Sl., din aceeaşi familie cu clisă; însă etimonul exact nu a fost încă identificat; cf. slov. glie „cocă, pap”, rut, rus. glej „lut, argilă” (DAR). Cel de al doilea sens este pur literar. După Körting 4166 şi Tiktin, urmaţi de REW 3782, din lat. gleba, încrucişat cu rut. gliba.
(Dicţionarul etimologic român)

GLÍE¹ s. f. (med.) nevroglie. (< germ. Glia)
(Marele dicţionar de neologisme)

-GLÍE² elem. glio-.
(Marele dicţionar de neologisme)

glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GLÍE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pământ.)
(Dicţionar de sinonime)

GLÍE s. v. nevroglie.
(Dicţionar de sinonime)

GLÍE s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, ţară, ţarină.
(Dicţionar de sinonime)