GLÍPTIC, -Ă, gliptici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatră preţioasă sau semipreţioasă sau pe mulajele pentru monede şi medalii. 2. Adj. Care aparţine glipticii, privitor la gliptică. – Din fr. glyptique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLÍPTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gliptică; propriu glipticii. /<fr. glyptique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLÍPTICĂ f. Arta de a grava figuri ornamentale pe pietre preţioase sau semipreţioase. /<fr. glyptique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la gliptică. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptikos].
(Dicţionar de neologisme)
GLÍPTICĂ s.f. Arta de a grava pe o piatră preţioasă sau semipreţioasă. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptike].
(Dicţionar de neologisme)
GLÍPTIC, -Ă I adj. referitor la gliptică. II. s. f. arta gravării pietrelor (semi)preţioase. (< fr. glyptique, gr. glyptikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
glíptic adj. m., pl. glíptici; f. sg. glíptică, pl. glíptice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
glíptică s. f., g.-d. art. glípticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GLÍPTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gliptică; propriu glipticii. /<fr. glyptique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la gliptică. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptikos].
(Dicţionar de neologisme)
GLÍPTICĂ s.f. Arta de a grava pe o piatră preţioasă sau semipreţioasă. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptike].
(Dicţionar de neologisme)
GLÍPTIC, -Ă I adj. referitor la gliptică. II. s. f. arta gravării pietrelor (semi)preţioase. (< fr. glyptique, gr. glyptikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
glíptic adj. m., pl. glíptici; f. sg. glíptică, pl. glíptice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
glíptică s. f., g.-d. art. glípticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)