globi dex - definiţie, sinonime, conjugare
GLOB, (1, 2) globuri, s.n., (3) globi, s.m. 1. S.n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticlă sau de porţelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ Spec. (Şi în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a cărui suprafaţă exterioară este reprezentat aspectul continentelor, mărilor şi oceanelor care alcătuiesc planeta noastră. ♢ Glob ceresc = obiect sferic pe a cărui suprafaţă exterioară este reprezentat aspectul bolţii cereşti. 2. S.n. Planeta locuită de oameni; Pământul. 3. S.m. (În sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită. – Din fr. globe, lat. globus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. şi reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLOB ~uri n. 1) Corp de formă sferică. 2) Planetă din sistemul solar, pe care a apărut şi se dezvoltă viaţa; Pământ. ♢ ~ul pământesc (sau terestru) sferoid pe care este desenată harta Pământului. 3) Sferă de sticlă sau de porţelan care protejează un bec sau o lampă. 4): ~ul ochiului (sau ocular) partea de formă sferică a ochiului. /<fr. globe, lat. globus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GLOB//Í ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în formă de sferă. ♢ Glob ocular = parte a ochiului care se găseşte în orbită. ♦ Corp sferic, de sticlă sau de porţelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. Corp ceresc de formă rotundă. ♦ Pământul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].
(Dicţionar de neologisme)

GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în formă de sferă. ♢ înveliş sferic, de sticlă sau de porţelan, care protejează o lampă sau un bec. 2. corp ceresc în formă rotundă. o ~ terestru = Pământul; ~ geografic = obiect sferoidal care redă aspectul general al formei Pământului. II. s.m. ~ ocular = parte a ochiului care se găseşte în orbită. (< fr. globe, lat. globus)
(Marele dicţionar de neologisme)

glob, globuri s.n. cap, ţeastă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

glob (anat.) s. m., pl. globi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

glob (geogr. ) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

glob (corp, obiect sferic) s. n., pl. glóburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

globí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. globeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GLOB s. 1. v. sferă. 2. (rar) băşică. (~ colorat care se pune prin grădini.) 3. cilindru, sticlă, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoaşă, scovârlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sferă. (~ pământesc.) 6. v. lume.
(Dicţionar de sinonime)

GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gl glo glob

Cuvinte se termină cu literele: bi obi lobi