globire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. şi reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLOBÍRE, globiri, s.f. Acţiunea de a globi şi rezultatul ei. – V. globi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GLOB//Í ~ésc tranz. înv. 1) A pedepsi prin aplicarea unei gloabe; a amenda. 2) A lipsi de bunuri materiale; a jecmăni; a jefui; a despuia; a prăda. /Din gloabă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

globire, globiri s.f. (intl.) a tâlhări, a jefui. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

globí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. globésc, imperf. 3 sg. globeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. globeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

globíre s. f., g.-d. art. globírii; pl. globíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GLOBÍ vb. v. amenda, jefui, penaliza, prăda.
(Dicţionar de sinonime)

GLOBÍRE s. v. amendă, penalitate, penalizare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gl glo glob globi globir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire obire lobire