glod dex - definiţie, sinonime, conjugare

glod

[Sinonime]
GLOD, gloduri, s.n. (Pop.) 1. Noroi1; loc, teren, drum noroios. 2. Bulgăre de pământ uscat sau îngheţat. – (1) Cf. magh. g a l á d, (2) rus. g l u d a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLOD ~uri n. 1) Pământ muiat (de apa ploilor, a zăpezilor); noroi; tină. ♢ A frământa ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgăre de pământ uscat sau îngheţat. /<ung. galád, rus. gluda.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

glod (glóduri), s.n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Bulgăre de pămînt, cocoloş, masă rotundă. – 3. Ştiulete de porumb. – 4. (Trans. de Vest) Fructă. Creaţie expresivă, bazată pe rădăcina glo-, care exprimă ideea de „bălăceală” şi pe aceea de „obiect rotund”. Este probabil o formă disimulată de la *glog-, cf. glogozi „a bălmăji”; pentru alternanţa cons., cf. gînganie şi gîndac. Cu ultimul sens se foloseşte la pl. gloade, cf. goldane. Explicaţiile care s-au căutat pe baza etimoanelor străine nu sînt satisfăcătoare; cuvînt identic cu gloată, după Cihac, II, 122; în legătură cu mag. galád „murdar” sau cu rus. gluda „cocoloş” după DAR; cu letonul glud, după Scriban. Der. glodos, adj. (plin de noroi, noroios); gloduros, adj. (noroios; frămîntat, accidentat, cu gloduri); glod(ă)rie, s.f. (loc plin de mîl); gludie, s.f. (Trans., bulgăre de pămînt); îngloda (var. înglodi), vb. (a înnămoli, a împotmoli).
(Dicţionarul etimologic român)

glod s. n., pl. glóduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GLOD s. v. mâl, mocirlă, nămol, noroi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gl glo

Cuvinte se termină cu literele: od lod