glosematică dex - definiţie, sinonime, conjugare

glosematică

GLOSEMÁTICĂ s.f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relaţii interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. g l o s s e m a t i c s, germ. G l o s s e m a t i k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLOSEMÁTICĂ f. Teorie lingvistică structuralistă care consideră limba ca un sistem de relaţii interne. /<fr. glossématique, germ. Glossematik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GLOSEMÁTICĂ s.f. Teorie lingvistică structurală, elaborată de lingvistul danez L. Hjelmslev, după care limba este privită ca obiect în sine, ca un sistem de relaţii interne. [Gen. -cii. / < fr. glossématique].
(Dicţionar de neologisme)

GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relaţii interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics)
(Marele dicţionar de neologisme)

glosemátică s. f., g.-d. art. glosemáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gl glo glos glose glosem

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica atica matica