glotă

GLÓTĂ, glote, s.f. Porţiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GLÓT//Ă ~e f. Porţiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. /<fr. glotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GLÓTĂ s.f. Deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emisiunea sunetelor vocale. [< fr. glotte, cf. gr. glotta].
(Dicţionar de neologisme)

GLÓTĂ s. f. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emisiunea sunetelor vocale. (< fr. glotte, gr. glotta)
(Marele dicţionar de neologisme)

glótă s. f., pl. glóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)