gnomic dex - definiţie, sinonime, conjugare

gnomic

GNÓMIC, -Ă, gnomici, -ce, adj. 1. (Despre scrieri) Care cuprinde maxime, sentinţe, reflecţii, sfaturi morale. ♢ Poeţi gnomici = poeţi din Grecia (şi din Roma) antică, autori ai unor opere gnomice (1). 2. (Lingv.; despre unele timpuri verbale) Care indică acţiunea sub formă generală sau care se îndeplineşte indiferent de timp. – Din fr. gnomique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GNÓMI//C ~că (~ci, ~ce) (despre scrieri) Care conţine maxime şi sentinţe morale; cu maxime şi sentinţe în componenţă. Poezie ~că. ♢ Poeţi ~ci poeţi din antichitatea greco-romană, ale căror scrieri se caracterizează printr-o abundenţă de maxime şi sentinţe. Prezent ~ prezent care exprimă acţiunea fără a o raporta la un timp anumit; prezent atemporal; prezent generic; prezent aforistic (în proverbe). /<fr. gnomique, lat. gnomicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GNÓMIC, -Ă adj. Care conţine maxime, sentinţe şi reflecţii morale. ♢ (Gram.) Prezent gnomic = prezent care exprimă o acţiune care se îndeplineşte indiferent de timp. [Cf. fr. gnomique, cf. gr. gnomikos – sentenţios].
(Dicţionar de neologisme)

GNÓMIC, -Ă adj. 1. care conţine maxime, sentinţe şi reflecţii morale; aforisme. 2. (despre timpuri verbale) care exprimă o acţiune ce se îndeplineşte indiferent de timp. (< fr. gnomique, gr. gnomikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

gnómic adj. m., pl. gnómici; f. sg. gnómică, pl. gnómice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gn gno gnom gnomi

Cuvinte se termină cu literele: ic mic omic nomic