gnostic

GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S.m. şi f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susţine gnosticismul. – Din fr. gnostique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GNÓSTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GNÓSTI//C² ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaştere, de cunoaştere. // s.m. şi f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique].
(Dicţionar de neologisme)

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) cunoaştere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaştere].
(Dicţionar de neologisme)

GNÓSTIC¹, -Ă I. adj. referitor la cunoaştere. II. adj., s.m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique)
(Marele dicţionar de neologisme)

-GNÓSTIC² elem. gnoseo-.
(Marele dicţionar de neologisme)

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice
(Dicţionar ortografic al limbii române)