gnosticism

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creştină cu filozofia elenistică greacă şi cu unele religii orientale, susţinând posibilitatea unei cunoaşteri mistice. – Din fr. gnosticisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GNOSTICÍSM m. Curent filozofic religios, apărut în sec. II, care îmbina teologia creştină cu filozofia elenistică şi cu unele concepţii panteiste ale religiilor orientale. /<fr. gnosticisme, lat. gnosticismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GNOSTICÍSM s.n. Curent filozofic-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, de filozofie idealistă greacă şi de concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice. [< fr. gnosticisme].
(Dicţionar de neologisme)

gnosticísm s.n. Curent filozofico-religios, reprezentând un amestec de dogme creştine, filozofie idealistă greacă şi concepţii religioase orientale, care proclamă ideea unei cunoaşteri mistice. (< fr. gnosticisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

gnosticísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)