godin

GÓDIN¹, godini, s.m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. g o d a c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GODÍN², godinuri, s.n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s.n.] – Din fr. Godin (n.pr.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GODÍN ~uri n. Sobă de fier, de obicei cilindrică. /<fr. Godin n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

godín (-ne), s.n. – Sobă de fier. De la o marcă de fabrică. Cf. Graur, Viaţa rom., 1940, nr. 3, p. 110.
(Dicţionarul etimologic român)

GODÍN s.n. Sobă de fier de obicei cilindrică, folosită la încălzit. [Pl. -nuri, -ne, var. goden s.n. / < fr. Godin – nume propriu].
(Dicţionar de neologisme)

gódin (purceluş) s. m., pl. gódini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

godín (sobă) s. n., pl. godínuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÓDIN s. v. godac.
(Dicţionar de sinonime)