gofrare

GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (şi ondulate) pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o ţesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GOFRÁRE, gofrări, s.f. Acţiunea de a gofra şi rezultatul ei. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GOFR//Á ~éz tranz. (stofe, ţesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o ţesătură). [< fr. gaufrer].
(Dicţionar de neologisme)

GOFRÁRE s.f. Acţiunea de a gofra şi rezultatul ei; gofraj. [< gofra].
(Dicţionar de neologisme)

gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)
(Marele dicţionar de neologisme)

gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. şi pl. gofreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gofráre s. f. (sil. -fra-), g.-d. art. gofrării; pl. gofrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)