GOFRÁ, gofrez, vb. I. Tranz. A imprima rânduri de cute paralele (şi ondulate) pe o ţesătură, pe o tablă, pe o hârtie etc. ♦ A aplica pe o ţesătură un desen imprimat în relief. – Din fr. gaufrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GOFRÁT1, gofraturi, s.n. Faptul de a gofra. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GOFRÁT2, -Ă, gofraţi, -te, adj. (Despre o ţesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GOFR//Á ~éz tranz. (stofe, ţesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o ţesătură). [< fr. gaufrer].
(Dicţionar de neologisme)
gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. şi pl. gofreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gofrát s. n. (sil. -frat), pl. gofráturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GOFRÁT1, gofraturi, s.n. Faptul de a gofra. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GOFR//Á ~éz tranz. (stofe, ţesături, hârtie, carton, tinichea etc.) A prevedea cu gofraj. /<fr. gaufrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GOFRÁ vb. I. tr. A face cute, ondulaţii paralele pe o ţesătură, pe o tablă. ♦ A face un desen în relief (pe o ţesătură). [< fr. gaufrer].
(Dicţionar de neologisme)
gofrá vb. tr. A face un gofraj. (< fr. gaufrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gofrá vb. (sil. -fra), ind. prez. 1 sg. gofréz, 3 sg. şi pl. gofreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gofrát s. n. (sil. -frat), pl. gofráturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)