gofrat
GOFRÁT1, gofraturi, s.n. Faptul de a gofra. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GOFRÁT2, -Ă, gofraţi, -te, adj. (Despre o ţesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
gofrát s. n. (sil. -frat), pl. gofráturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GOFRÁT2, -Ă, gofraţi, -te, adj. (Despre o ţesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief. – V. gofra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)