gologăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
GOLOGÁN, gologani, s.m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GOLOGĂNÍ, gologănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înşela pe cineva luându-i banii, gologanii. – Din gologan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GOLOGÁN ~i m. 1) Monedă măruntă cu valoare neînsemnată; para. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GOLOGĂN//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A lipsi de bani (în mod nelegal sau cu forţa). /Din gologan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gologán (gologáni), s.m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creaţie expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. şi gogoloi, gogoneţ, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicaţii, trebuia să fie cel de „bulgăre” sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille „bulgăre” şi „monedă de aramă”, sp. redondo „monedă”, sp. din Cuba bolo „monedă de argint”. Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban şi cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava „cap”, explicaţie insuficientă. Der. gologăneţ, s.n. (mărunţiş; bănet); gologăni, vb. (a înşela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany „monedă de aramă” şi bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231).
(Dicţionarul etimologic român)

gologán s. m., pl. gologáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gologăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gologănésc, imperf. 3 sg. gologăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gologăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GOLOGÁN s. v. ban.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: go gol golo golog gologa

Cuvinte se termină cu literele: ni ani gani ogani logani