gonflare

GONFLÁ, gonflez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) umfla (1). ♦ Refl. (Despre cavităţi anatomice) A-şi mări volumul prin îmbibare cu un lichid organic. – Din fr. gonfler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GONFLÁRE, gonflări, s.f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GONFL//Á ~éz tranz. (un obiect) A mări volumul, umplând spaţiul cu aer. /<fr. gonfler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GONFLÁ vb. I. tr., refl. (Despre materiale plastice) A-şi mări volumul prin îmbibarea cu un lichid organic; (despre minerale, roci) a se umfla atunci când se îmbibă cu apă. ♦ A (se) umfla. [< fr. gonfler].
(Dicţionar de neologisme)

GONFLÁRE s.f. Acţiunea de a (se) gonfla. [< gonfla].
(Dicţionar de neologisme)

GONFLÁ vb. I. tr., intr. a (se) umfla. II. refl. (despre materiale plastice, minerale, roci, cavităţi anatomice etc.) a-şi mări volumul, a se umfla prin îmbibarea cu un lichid. (< fr. gonfler)
(Marele dicţionar de neologisme)

gonflá vb., ind. prez. 1 sg. gonfléz, 3 sg. şi pl. gonfleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gonfláre s. f., g.-d. art. gonflării; pl. gonflări
(Dicţionar ortografic al limbii române)