gong dex - definiţie, sinonime, conjugare

gong

GONG, gonguri, s.n. Disc de metal care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet caracteristic, fiind întrebuinţat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din fr., engl. gong.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GONG ~uri n. 1) Instrument de metal în formă de disc, care, fiind suspendat şi lovit cu un ciocănaş, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etc.). 2) Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument. /<fr., engl. gong
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GONG s.n. Disc de metal îndoit la margini, care se ţine atârnat şi, prin lovire cu un ciocan, produce un sunet caracteristic de clopot. ♦ Sunet de gong. [< fr. gong < cuv. malaiez].
(Dicţionar de neologisme)

GONG s. n. instrument muzical de percuţie constând dintr-un disc de metal uşor bombat, suspendat, care, lovit cu un ciocănel special, produce un sunet ca de clopot. (< fr., engl. gong)
(Marele dicţionar de neologisme)

gong s. n., pl. gónguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: go gon

Cuvinte se termină cu literele: ng ong