goniometrie

GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor şi cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GONIOMETRÍE f. 1) Compartiment al trigonometriei care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre unghiuri şi cu determinarea valorii lor. 2) Tehnică a măsurării unghiurilor cu ajutorul goniometrului. /<fr. goniométrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GONIOMETRÍE s.f. Ramură a geometriei care studiază relaţiile dintre unghiurile formate de drepte şi determină valoarea lor. ♦ Tehnica măsurării unghiurilor pe teren. [Gen. -iei. / < fr. goniométrie, cf. gr. gonia – unghi, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relaţiile dintre unghiurile formate de drepte şi determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr. goniométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

goniometríe s. f. (sil. -ni-o-, -tri-), art. goniometría, g.-d. goniometríi, art. goniometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)