gonitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

gonitor

[Sinonime]
GONITÓR, -OÁRE, gonitori, -oare, s.m. şi f., adj. (Vită cornută) care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii). – Goni + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GONITÓR ~i m. Taur tânăr (reproducător). /a goni + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gonitor, gonitori s.m. (intl.) 1. subofiţer de poliţie. 2. sectorist. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gonitór s. m., adj. m., pl. gonitóri; f. sg. şi pl. gonitoáre, g.-d. sg. art. gonitoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gonitór, gonitoáre, gonitóri, gonitoáre, s.m. f. (reg.) 1. junc, junincă. 2. constelaţia „Taurul”. 3. o insectă. 4. un câine de vânat. 5. o plantă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GONITÓR s. v. taur.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: go gon goni gonit gonito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor nitor onitor