gornic dex - definiţie, sinonime, conjugare

gornic

[Sinonime]
GÓRNIC, gornici, s.m. (Reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (Entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora „munte, pădure”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

górnic (górnici), s.m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, uşier. – 3. Portar, uşier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s.f. (nevastă de paznic sau de uşier).
(Dicţionarul etimologic român)

górnic s. m., pl. górnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gorníc, gorníci, s.m. (reg., înv.) 1. pădurar. 2. paznic. 3. aprod. 4. insectă denumită şi „croitor” sau capricorn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GÓRNIC s. v. croitor.
(Dicţionar de sinonime)

GÓRNIC s. v. pădurar, pândar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: go gor gorn gorni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic rnic ornic