gospodări dex - definiţie, sinonime, conjugare
GOSPODÁR, gospodari, s.m., adj.m. 1. S.m. Om care posedă o gospodărie. 2. S.m., adj.m. (Om) care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituţii, organizaţii etc. 3. S.m. (Reg.) Soţ (în raport cu soţia sa). 4. S.m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., scr. gospodar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituţii, organizaţii etc. 2. Refl. şi tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să-şi întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui. – Din gospodar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GOSPODÁR1 ~i adj. Care conduce cu pricepere o gospodărie (personală sau publică). /<bulg., sb. gospodar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GOSPODÁR2 ~i m. 1) Persoană (de la ţară) care administrează o gospodărie (privată sau publică). ♢ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda considerată în raport cu oaspeţii. 2) ist. Conducător absolut al ţării; domn; domnitor. /<bulg., sb. gospodar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GOSPODĂR//Í ~ésc 1. intranz. A fi gospodar; a îngriji de o gospodărie. 2. tranz. 1) (gospodării, instituţii, organizaţii) A administra (cu chibzuinţă). 2) A face să se gospodărească. /Din gospodar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GOSPODĂR//Í mă ~ésc intranz. A deveni gospodar (prin căsătorie); a-şi întemeia o gospodărie. /Din gospodar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gospodár (gospodári), s.m. – 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei şi Moldovei, în documentele sl., ca traducere pentru domn. – 2. Stăpîn. – 3. Stăpînul casei, capul familiei. – 4. (Adj.) Harnic, priceput, care care ştie să se chivernisească, econom. – Var. (rar) hospodar. Sl. gospodarĭ (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar „priceput”, rus. gospodarĭ „gospodar”. – Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ fără circulaţie reală; gospodăreasă (var. gospodăriţă), s.f. (stăpîna casei); gospodină, s.f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică), cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospodăreşte, adv. (serios, cum se cuvine); gospodăros, adj. (priceput); gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie; refl., a întemeia o familie); gospodărie, s.f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie); gospodin, s.m. (domn), din sl. gospodinŭ, înv., rar.
(Dicţionarul etimologic român)

gospodár s. m., adj. m., pl. gospodári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gospodărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gospodărésc, imperf. 3 sg. gospodăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gospodăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GOSPODÁR s. (înv.) căsar, căsaş. (În curte ne-a întâmpinat ~ul.)
(Dicţionar de sinonime)

GOSPODÁR s. v. bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, soţ, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
(Dicţionar de sinonime)

GOSPODĂRÍ vb. v. administra.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: go gos gosp gospo gospod

Cuvinte se termină cu literele: ri ari dari odari podari