gotică dex - definiţie, sinonime, conjugare

gotică

gotic gotică
GÓTIC, -Ă, gotici, -ce, adj. Al goţilor, privitor la goţi. ♢ Scriere gotică sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colţuroase, întrebuinţate, în evul mediu, în apusul Europei, astăzi mai ales în Germania. Stil gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice înalte şi zvelte, prin arcuri şi bolţi ogivale, prin contraforturi, prin vitralii şi prin numărul mare de sculpturi în piatră. Artă gotică = formă de artă răspândită în Europa începând din sec. XII. ♦ (Construit) în stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÓTI//C ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparţinea goţilor; caracteristic goţilor. ♢ Stil ~ stil arhitectural, răspândit în Europa în secolele XII-XVI, caracterizat prin monumente zvelte, cu arcuri sau bolţi ogivale. Scriere ~că (sau litere ~ce) scriere cu caractere colţuroase, întrebuinţată în evul mediu în Europa apuseană. /<fr. gothique, lat. gothicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÓTI//CĂ ~ce f. mai ales art. Limba goţilor. /<fr. gothique, lat. gothicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÓTIC, -Ă adj. Propriu goţilor, al goţilor. ♢ Scriere gotică = scriere cu caractere colţuroase, apărută în apusul Europei în evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplările misterioase, terifiante; stil gotic (şi s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri şi bolţi ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, înalte şi prin numărul mare de sculpturi în piatră. ♦ (Despre construcţii) În stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch].
(Dicţionar de neologisme)

GÓTIC, -Ă I adj. referitor la goţi, propriu goţilor. o scriere ~ă = scriere cu caractere colţuroase, în apusul Europei în evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplări misterioase, terifiante; stil ~ (şi s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, răspândit în Europa în sec. XII-XVI, caracterizat prin construcţii de proporţii impunătoare, dar zvelte, cu arce şi bolţi ogivale, vitralii şi multe sculpturi în piatră. II. s. f. limbă a unei traduceri a Bibliei de către episcopul Ulfila pentru o comunitate creştină de limbă germanică. (< fr. gothique, lat. gothicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

gótic adj. m., pl. gótici; f. sg. gótică, pl. gótice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: go got goti gotic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica otica