GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. şi tranz. A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze (mai) repede; a-şi iuţi sau a face să-şi iuţească mişcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârşească mai repede; a urgenta, a zori, a iuţi, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acţiona, a face ceva prea în grabă şi fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRĂBÍRE, grăbiri, s.f. Acţiunea de a (se) grăbi; grabă. ♢ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GRĂB//Í ~ésc tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GRĂB//Í mă ~ésc intranz. 1) A acţiona în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-şi iuţi mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRĂBÍR//E ~i f. 1) v. A GRĂBI şi A SE GRĂBI. 2) Tendinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
grăbí (grăbésc, grăbít), vb. – 1. A face pe cineva să acţioneze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acţiona mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forţa, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipseşte la toţi der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s.f. (iuţeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s.f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiţă, s.f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s.m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbeşte; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s.f. (zor).
(Dicţionarul etimologic român)
grăbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grăbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii; pl. grăbíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuţi, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. şi reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
(Dicţionar de sinonime)
GRĂBÍRE s. 1. v. accelerare. 2. v. devansare.
(Dicţionar de sinonime)
GRĂBÍRE s. v. grabă, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) grăbi ≠ a încetini
(Dicţionar de antonime)
A grăbi ≠ a încetini, a tempera
(Dicţionar de antonime)
A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi
(Dicţionar de antonime)
Grăbire ≠ tărăgănare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRĂBÍRE, grăbiri, s.f. Acţiunea de a (se) grăbi; grabă. ♢ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GRĂB//Í mă ~ésc intranz. 1) A acţiona în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-şi iuţi mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRĂBÍR//E ~i f. 1) v. A GRĂBI şi A SE GRĂBI. 2) Tendinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva mai repede; grabă. /v. a grăbi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
grăbí (grăbésc, grăbít), vb. – 1. A face pe cineva să acţioneze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acţiona mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forţa, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipseşte la toţi der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s.f. (iuţeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s.f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiţă, s.f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s.m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbeşte; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s.f. (zor).
(Dicţionarul etimologic român)
grăbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grăbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
grăbíre s. f., g.-d. art. grăbírii; pl. grăbíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuţi, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. şi reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
(Dicţionar de sinonime)
GRĂBÍRE s. 1. v. accelerare. 2. v. devansare.
(Dicţionar de sinonime)
GRĂBÍRE s. v. grabă, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) grăbi ≠ a încetini
(Dicţionar de antonime)
A grăbi ≠ a încetini, a tempera
(Dicţionar de antonime)
A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi
(Dicţionar de antonime)
Grăbire ≠ tărăgănare
(Dicţionar de antonime)