grădinăresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinăreşti, adj. Care aparţine grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. – Grădinar + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂDINĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru grădinari; de grădinar. /grădinar + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GRĂDINĂR//Í ~ésc intranz. rar A practica ocupaţia de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grădinărésc adj. m., f. grădinăreáscă; pl. m. şi f. grădinăréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grădinăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grad gradi gradin

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc aresc naresc