grădinărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRĂDINĂRÍ, grădinăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se ocupa de cultivarea unei grădini. – Din grădinar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂDINĂRÍT s.n. Ocupaţia, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRĂDINĂR//Í ~ésc intranz. rar A practica ocupaţia de grădinar; a fi grădinar. /Din grădinar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRĂDINĂRÍT n. Cultivare a terenului grădinii. /v. a grădinări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grădinărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grădinărésc, imperf. 3 sg. grădinăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grădinăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grădinărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRĂDINĂRÍT s. v. horticultură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grad gradi gradin

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit narit inarit