grăniceresc

GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicereşti, adj. Care aparţine grănicerilor, privitor la grăniceri. ♢ Ţinut grăniceresc = regiune de graniţă a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii şi apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂNICER//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru grăniceri; de grănicer. /grănicer + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. şi f. grăniceréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)