grăunță
GRĂÚNŢĂ, grăunţe, s.f. V. grăunte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
grăunţă, grăunţe s.f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăţi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
grăunţă, grăunţe s.f. 1. (la pl.) bani. 2. bijuterii de aur rupte în bucăţi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)