grațiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRAŢIÁ, graţiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parţială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de şeful statului. [Pr.: -ţi-a] – Din fr. gracier. Cf. it. g r a z i a r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAŢIÉRE, graţieri, s.f. Acţiunea de a graţia şi rezultatul ei. [Pr.: -ţi-e-] – V. graţia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GRAŢI//Á ~éz tranz. (condamnaţi) A scuti de pedeapsă printr-o graţiere. /<fr. gracier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRAŢIÉR//E ~i f. 1) v. A GRAŢIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a graţia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRAŢIÁ vb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ţi-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. gracier, it. graziare].
(Dicţionar de neologisme)

GRAŢIÉRE s.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< graţia].
(Dicţionar de neologisme)

GRAŢIÁ vb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai uşoară. (< fr. gracier, it. graziare)
(Marele dicţionar de neologisme)

graţiá vb. (sil. -ţi-a), ind. prez. 1 sg. graţiéz, 3 sg. şi pl. graţiáză, 1 pl. graţiém (sil. -ţi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. graţiéze; ger. graţiínd (sil. -ţi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

graţiére s. f. (sil. -ţi-e-), g.-d. art graţiérii; pl. graţiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRAŢIÁ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.)
(Dicţionar de sinonime)

GRAŢIÉRE s. (JUR.) (înv.) graţie. (Condamnatul a obţinut ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A graţia ≠ a condamna
(Dicţionar de antonime)

Graţierecondamnare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grat grati gratie

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere tiere atiere