GRADÁ, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a împărţi în grade (un instrument sau o scară de măsură). 2. A repartiza, a împărţi, a eşalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon. ♢ Expr. A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei. – Din grad (după fr. graduer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GRAD//Á ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradaţie. ♢ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependenţă de gravitatea culpei. 3) (ofiţeri) A conferi un grad. /Din grad
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRADÁ vb. I tr. 1. A marca gradele, a împărţi în grade. ♦ (Mil.) A acorda (cuiva) un grad. 2. A mări sau a micşora treptat; a nuanţa. [Cf. fr. graduer, germ. gradieren].
(Dicţionar de neologisme)
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărţi în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micşora treptat; a nuanţa. (< fr. graduer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. şi pl. gradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRADÁ vb. v. doza.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GRAD//Á ~éz tranz. 1) (instrumente sau scări de măsură) A diviza în grade. 2) A dispune în gradaţie. ♢ ~ o pedeapsă a fixa o pedeapsă în dependenţă de gravitatea culpei. 3) (ofiţeri) A conferi un grad. /Din grad
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GRADÁ vb. tr. 1. a marca gradele, a împărţi în grade. 2. (mil.) a acorda (cuiva) un grad; a gradua. 3. a mări sau a micşora treptat; a nuanţa. (< fr. graduer)
(Marele dicţionar de neologisme)
gradá vb., ind. prez. 1 sg. gradéz, 3 sg. şi pl. gradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRADÁ vb. v. doza.
(Dicţionar de sinonime)