grade dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRAD, grade, s.n. 1. Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ♢ Grad de libertate = indice care arată posibilităţile de mişcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (Mat.) Exponentul sau suma exponenţilor mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenţii monoamelor care alcătuiesc un polinom. ♢ Ecuaţie de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuaţie a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referinţă. ♢ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însuşire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparaţie V. comparaţie. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situaţie etc. dată). ♢ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ♢ Loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituţii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcţii; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcţii; persoană care ocupă o anumită funcţie în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAD ~e n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ♢ ~ de comparaţie categorie gramaticală specifică pentru adjectiv şi adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ şi superlativ. ♢ ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii şi a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradaţie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenţilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ♢ Ecuaţie de ~ul întâi (sau doi) ecuaţie a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluţia unui lucru; nivel. ~ de cultură. ♢ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluţia unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ ştiinţific. /<fr. grade, lat. gradus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grad (gráde), s.n. – Nume dat unor unităţi de măsură de mărimi variabile. Fr. grade. – Der. (din fr.) grada, vb.; gradat, s.m. (soldat, gradat, caporal); gradaţi(un)e, s.f. (acţiunea de a grada); degrada, vb.; degradant, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care merge”, „mergător”, folosit în combinaţii al căror prim element are specificaţii semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].
(Dicţionar de neologisme)

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc. ♢ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei căreia îi aparţine. ♢ Grad de comparaţie = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însuşire în raport cu alt obiect sau cu el însuşi (în alte împrejurări). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].
(Dicţionar de neologisme)

GRAD1 s. n. 1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treaptă, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♢ loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei căreia îi aparţine. 6. (chim.) valoare a mai multor mărimi considerate în raport cu o valoare de referinţă. o ~ de comparaţie = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însuşire în raport cu un alt obiect sau cu el însuşi într-o altă împrejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)
(Marele dicţionar de neologisme)

-GRÁD2 elem. „mers”, „treaptă”. (< fr. -grade, cf. lat. gradus < gradi, a merge)
(Marele dicţionar de neologisme)

grad s. n., pl. gráde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gráde s.f. pl. (reg.) 1. lemne de clădit. 2. lucru de nimic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GRAD s. 1. (prin Transilv.) ştric. (~ alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. funcţie. 4. v. rang.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grad

Cuvinte se termină cu literele: de ade rade