gradină dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRÁDINĂ, gradine, s.f. Daltă specială din oţel care serveşte la cioplirea unor roci în vederea obţinerii de elemente de construcţie decorative. – Din it. gradina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂDÍNĂ, grădini, s.f. 1. Suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obţinerii unor produse; grădinărie. ♢ Expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafaţă de teren plantată (şi amenajată cu alei, bănci etc.) care serveşte ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ♢ Grădină botanică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării şi studierii) colecţii de plante vii. Grădină zoologică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniţă (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcţionează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRADÍN//Ă ~e f. Daltă de oţel, folosită la sculptarea elementelor de construcţie decorative. /<it. gradina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRĂDÍN//Ă ~i f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. ♢ ~ botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologică grădină în care se cresc şi se întreţin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafaţă de teren plantată şi amenajată (cu alei, bănci etc.), care serveşte ca loc de agrement; parc. ♢ ~ de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grădínă (grădíni), s.f. – Suprafaţă de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, şi alb. gradinë. – Der. grădinar, s.m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriţă), s.f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soţie de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s.f. (horticultură); grădinărit, s.n. (horticultură).
(Dicţionarul etimologic român)

GRADÍNĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oţel, folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. [< it. gradina].
(Dicţionar de neologisme)

GRADÍNĂ s. f. daltă din oţel folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative. (< it. gradina)
(Marele dicţionar de neologisme)

gradínă s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jále de grădínă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nálbă de grădínă s. f. + prep. + s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COCOŞEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
(Dicţionar de sinonime)

GRĂDÍNĂ s. 1. (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. şi Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (~ de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.
(Dicţionar de sinonime)

ROGOZ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. narcisă.
(Dicţionar de sinonime)

NEMŢIŞOR-DE-GRĂDÍNĂ s. v. surguci.
(Dicţionar de sinonime)

SMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiţă.
(Dicţionar de sinonime)

PIPERNIŢĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. cimbru.
(Dicţionar de sinonime)

CICOARE DE GRĂDÍNĂ s. v. andivă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. iarbă grasă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grad gradi gradin

Cuvinte se termină cu literele: na ina dina adina radina