graf

GRAF¹, grafi, s.m. (Rar) Conte (german). – Din germ. Graf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAF², grafe şi grafuri, s.n. (Mat.) Ansamblu a două mulţimi disjuncte, între care s-a stabilit o corespondenţă. ♢ Teoria grafelor = disciplină care studiază proprietăţile topologice ale structurii grafelor. – Din fr. graphe, engl. graph.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAF ~i m. 1) Titlu ereditar nobiliar superior celui de viconte şi inferior celui de marchiz; conte. 2) Persoană cu un astfel de titlu. /<germ. Graf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

-GRAF Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care scrie”, „care desenează”, „care înregistrează”, „scriitor”, „desenator”, „înregistrator”. [< fr. -graphe, it. -grafo, cf. gr. graphos].
(Dicţionar de neologisme)

GRAF s.m. Conte german. [< germ. Graf].
(Dicţionar de neologisme)

GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcţii. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulţimi într-o a doua mulţime sau chiar în ea însăşi. ♢ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietăţile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)].
(Dicţionar de neologisme)

GRAF¹ s. m. conte german. (< germ. Graf)
(Marele dicţionar de neologisme)

GRAF² s. n. model matematic figural care permite vizualizarea şi stabilirea ordinii logice a legăturilor dintre elementele componente ale unui sistem sau dintre operaţiile şi fazele unui proces. o teoria ŭrilor = disciplină care studiază proprietăţile topologice ale structurii grafurilor. (< fr. graphe, engl. graph)
(Marele dicţionar de neologisme)

GRAF³(O)-, -GRÁF, -GRAFÍE elem. „scriere”, „care scrie, înregistrează”. (< fr. graph/o/-, -graphe, -graphie, cf. gr. graphein, a scrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

graf (conte) s. m., pl. grafi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

graf (mat. ) s. n., pl. gráfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)