gramatic dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s.m. şi f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂMĂTÍC, grămătici, s.m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAMÁTI//C ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRĂMĂTÍ//C ~ci m. (în evul mediu) Slujbaş la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grămătíc (grămătíci), s.m. – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. Ngr. γραμματιϰός (Murnu 27), cf. bg. gramatik. Sec. XVI., înv. – Der. gramatică, s.f. (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din ngr. γραμματιϰή (sec. XVII); gramatical, adj., din fr.; gramaticesc, adj. (gramatical), sec. XVII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grămătíc (scrib; dascăl) s. m., pl. grămătíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRĂMĂTÍC s. v. diac.
(Dicţionar de sinonime)

GRĂMĂTÍC s. v. cântăreţ, dascăl, diac, pa-racliser, psalt, ţârcovnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra gram grama gramat

Cuvinte se termină cu literele: ic tic atic matic amatic