grandoare
[Sinonime]
GRANDOÁRE, grandori, s.f. (Livr.) Aspect măreţ, maiestuos, falnic, impunător; măreţie, grandiozitate. – Din fr. grandeur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRAND//OÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreţie; monumentalitate. /<fr. grandeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GRANDOÁRE s.f. Măreţie. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore].
(Dicţionar de neologisme)
GRANDOÁRE s. f. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRANDOÁRE s. 1. măreţie, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreţie. 3. măreţie, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Grandoare ≠ mizerie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GRAND//OÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreţie; monumentalitate. /<fr. grandeur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GRANDOÁRE s. f. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur)
(Marele dicţionar de neologisme)
grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GRANDOÁRE s. 1. măreţie, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreţie. 3. măreţie, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Grandoare ≠ mizerie
(Dicţionar de antonime)