grangur dex - definiţie, sinonime, conjugare

grangur

[Sinonime]
GRÁNGUR, granguri, s.m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp şi negre pe aripi şi pe coadă (la bărbătuş) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb şi aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ştab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s.m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben şi negru la mascul şi verde împestriţat cu alb la femelă (care trăieşte în păduri şi livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grángur (gránguri), s.m. – 1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ştab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Puşcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnişor.
(Dicţionarul etimologic român)

grangur, granguri s.m. (peior.) 1. v. grande. 2. (intl.) poliţist cu o funcţie importantă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

grángur s. m., pl. gránguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnişor, pişcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra gran grang grangu

Cuvinte se termină cu literele: ur gur ngur angur rangur