graniță dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRÁNIŢĂ, graniţe, s.f. Limită care desparte două state; frontieră, hotar, limită teritorială. ♢ Peste (sau dincolo de) graniţă = în străinătate. ♦ P. gener. Fig. Limită, margine. – Din bg., scr. granica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÁNIŢ//Ă ~e f. 1) Linie de demarcaţie naturală sau convenţională care desparte diferite ţări; frontieră; hotar.Peste (sau dincolo de) ~ într-o ţară străină. De peste ~ dintr-o ţară străină. 2) fig. Punctul cel mai îndepărtat; margine; hotar. [G.-D. graniţei] /<bulg., sb. granica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grániţă (grániţe), s.f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniţă. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s.m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor).
(Dicţionarul etimologic român)

GRANÍTA s. f. suc de fructe care se serveşte cu bucăţi de gheaţă. (< it. granita)
(Marele dicţionar de neologisme)

grániţă s. f., g.-d. art. grániţei; pl. grániţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRÁNIŢĂ s. 1. v. frontieră. 2. v. limită.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra gran grani granit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita anita ranita