grapă dex - definiţie, sinonime, conjugare
GRÁPĂ1, grape, s.f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinţi, cu discuri, cu roţi dinţate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care serveşte la mărunţirea, afânarea şi netezirea pământului arat, la acoperirea seminţelor etc.; boroană. ♢ Expr. A se ţine grapă de cineva = a însoţi pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. g r e p,  g ë r e p ë „undiţă, cârlig de undiţă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÁPĂ2, grape, s.f. Tip de inflorescenţă în formă de ciorchine. – Din fr. grappe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunţi, a afâna şi a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind seminţele); a boroni. – Din grapă1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÁP//Ă1 ~e f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinţi, folosită pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea pământului arat; boroană. /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRÁP//Ă2 ~e f. Inflorescenţă sau fructe dispuse în formă de ciorchine. /<fr. grappe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GRĂP//Á ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

grápă (grápe), s.f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea bp trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate” , urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîşiere”, faţă de rapav „sfîşiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuţii, 8-10), şi, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanţă” (Philippide, II, 715; Puşcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluţie pare mai puţin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiş, adv. (dificil, anevoie).
(Dicţionarul etimologic român)

GRÁPĂ s. f. inflorescenţă în formă de ciorchine. (< fr. grappe)
(Marele dicţionar de neologisme)

grápă (unealtă agricolă, tip de inflorescenţă) s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. şi pl. grăpeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GRÁPĂ s. (AGRIC.) (reg.) boroană, colţar.
(Dicţionar de sinonime)

GRÁPĂ s. v. ciorchine.
(Dicţionar de sinonime)

GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gra grap

Cuvinte se termină cu literele: pa apa rapa