grataj

GRATÁJ s.n. (Franţuzism) Zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. ♦ (Constr.) Răzuire. [< fr. grattage].
(Dicţionar de neologisme)

GRATÁJ s. n. 1. zgâriere (cu unghiile proprii); scărpinătură. 2. răzuire. (< fr. grattage)
(Marele dicţionar de neologisme)

gratáj s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)