gratuitate

GRATUITÁTE, gratuităţi, s.f. (La sg.) Însuşirea de a fi gratuit, de a nu costa nimic. ♦ (Concr.) Obiect (mai ales cărţi) oferit în mod gratuit unei persoane de către instituţia sau întreprinderea în care se elaborează sau se confecţionează astfel de obiecte. ♦ Fig. (La sg.) Inutilitate, zădărnicie sau netemeinicie a unei acţiuni, a unei fapte etc.; (la pl.) fapte, vorbe, atitudini care se dovedesc inutile sau nejustificate. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. gratuité, lat. gratuitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRATUIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter gratuit. 2) Vorbă sau faptă gratuită. /<fr. gratuité, lat. gratuitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRATUITÁTE s.f. Însuşirea de a fi gratuit. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. gratuité].
(Dicţionar de neologisme)

GRATUITÁTE s. f. 1. însuşirea de a fi gratuit; ceea ce se oferă gratuit. 2. (fig.) inutilitate, netemeinicie a unei acţiuni, a unei afirmaţii etc. (< fr. gratuité, lat. gratuitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

gratuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gratuităţii; pl. gratuităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)