gravimetrie

GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului de gravitaţie. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRAVIMETRÍE f. 1) Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul distribuţiei geografice a câmpului de gravitaţie. 2) Procedeu chimic de determinare a cantităţii unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. /<fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRAVIMETRÍE s.f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului gravitaţional. 2. Ansamblu de metode folosite în analiza chimică, care se bazează pe determinarea cantităţii unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său insolubil şi de compoziţie cunoscută, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. [Gen. -iei. / < fr. gravimétrie, cf. lat. gravis – greu, gr. metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuţia geografică a câmpului gravitaţional. 2. măsurare a intensităţii gravitaţiei. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantităţii unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil şi de compoziţie cunoscută, obţinut prin acţiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

gravimetríe s. f. (sil. -tri-), art. gravimetría, g.-d. gravimetríi, art. gravimetríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)