greș dex - definiţie, sinonime, conjugare

greș

[Sinonime]
GREŞ, greşuri, s.n. (Înv. şi reg.; azi mai ales în loc. şi expr.) Greşeală. ♢ Loc. adv. Fără greş = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ♢ Expr. A da greş = a) a nu nimeri ţinta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acţiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greş = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greş = a nu constitui o greşeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greşi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GREŞ ~uri n. înv. pop. v. GREŞEALĂ.Fără de ~ fără greşeală; perfect. A da ~ a nu nimeri; a greşi. /Din a greşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

greş s. n., pl. gréşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

greş2, greşi, s.m. (înv.) ciorchină mică de struguri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
GREŞ s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gr gre

Cuvinte se termină cu literele: es res